Te recunosc tristețe
Nu te mai furișa
Ca gerul în cămară
Miresme înghețând.
Cearșafurile nopții
Sunt calde de astă vară
Și dulce-mi este tihna
Ce-o sorb retrasă-n gând…

Știu cine ești tristețe
Deși neinvitată
Ai apărut la masă
Cafea amară-mi dai…
Poftim și te servește
Cu tot ce vrei din casă…
De viață nu te-atinge!
N-ai ce la schimb să dai.