stau cocoțată în vârful patului de parcă aș sta pe-o cruce,
mă răstignesc noapte de noapte
ca dimineața să mă pot uita cum răsare soarele: - de-aș putea să mă nasc ca soarele în fiecare dimineață și
să mor odată cu ziua,
de-aș putea să mor ca libelula aia care se tăvălește în praf de zici că-i o proastă cu L mare,

mă face să înțeleg că nu sunt femei curve ci doar femei care știu să moară ca libelulele,
- câtă inteligență, mai mulți libeluli să-și vândă inima din zbor,
nu m-am gândit niciodată la asta, prin joaca de-a moartea ea poate alege inima cea mai mare,
mă uimește, cum de știe că doar dintr-o inimă mare poți reînvia de mii de ori,

***
te-am visat azi noapte, dragostea mea,
muream lângă tine,
când am deschis ochii, am întins mâna, lângă mine
totul era rece, mirosea a beton
și atunci m-am gândit: - ești dragostea care construiește case pentru cei fără case,
construiește inimi pentru cei fără inimi,

te-am visat azi noapte, dragostea mea de beton, răsăreai ca un soare
iar eu muream lângă tine