Plouă cu lacrimi de fecioară

Frântă de-o iubire mult visată,

Găsită și pierdută, oare, a câta oară?

În trupul amazonic ca de piatră...

Iubită platonic și apoi lăsată

Într-o zi de primăvară uitată...

Plouă cu lacrimi de mamă-crăiasă

Căzută în gânduri de dor...

Plecați sunt prinții de-acasă

Să-și facă un mai bun viitor,

Mândri de mamă și tată

Într-o primăvară de mult uitată...

Plouă gri, plouă lung, torențial,

Dar surprinzător curcubeul iată:

Printre nori-Imperial

Magia de culori își arată.

Totul revine la normal,

Primăvara-i de acum uitată...

Se liniștesc în lumescul tablou

Fecioara, mama și timpul...

Speranța renaște din nou,

Viața își recapătă ritmul.

E de la Dumnezeu lăsată

Fiecare primăvară uitată...

Emilian Oniciuc-16.05.2014

Revizuit: 12.04.2023