Îmi șoptesc îngerii îngeri
fără intervenția vreunui sus-pus,
de ce nu pictez flori în nopțile triste,
când întunericul se așterne în veioza de pe noptieră
și îngerii, toți pictori celebri folosesc pensule magice, care transformă durerea în frumusețe
iar "sleepy angel", de serviciu în raiul cu pânze alese
nu-mi va observa intenția
de-a fura culorile rămase pe paleta de lucru

resemnat,
am încheiat un pact cu îngerii, unde,fiecare culoare este cuvânt
un pact prin care
ne bem cafeaua zilnic la ora 7
un fel de "coffe end more",
când pânzele-și șoptesc secretele așternute-n culoare, iar eu, precum un câine pierdut în vama veche
alerg în urma păsărilor flamingo
căutând acel roz, numai și numai a lor,
acel roz dintr-o pictură cu ramă,
agățată în cui pe culoarele de trecere dintre noapte și zi.

podul casei are ferestrele îngeri,
cu aripi îngropate în vitralii
și rozul penelor în mătăsuri cu maci,
o lume infinită a raiului cu scări de mătase aleasă-
doar îngerii îi recunosc culoarea,
e culoarea din visele mele,
...acelor flori pe care nu le-am pictat niciodată.