în fața zidului am invocat dreptul la tăcere
am închis fereastra spre lume
să fur valul
și urma de pasăre
friabil ca orice început descos din umbră
timpul smereniei
respir
monosilabic
pot afirma că exist desprinsă de ploaie

văd strunele
smulse din curcubeie
le încerc vibrația până epuizez puterea blândeții
cântecul de lebădă declanșează
seisme

sacâz de atriu acordează ilegal respirul de doi

zidul varsă în sânge zborul
rugăciunea dă cerului dimensiunea esenței
nu mai am formă

ca o binecuvântare celestă doar necuprinsului
sparg valul
și râd