În nopți pe tainice cărări
Renaște-un om, renaște-un dor,
Clipele trec, se pierd ușor.
Eu stând în tihnă, caut comori,
Caut suspine, caut fiori.
Unde s-au dus?
Melancolii nedezlegate în profund
Se întrezăresc, se-ntrepătrund.

În noaptea timpului neiertător
Vii sunt ruine, vii sunt plecări.
Citesc prezentul,
Zidesc momentul,
Totuși sunt șovăitor...
O secundă de ezit
Speranța întreagă-i vis cernit.