răsună în Carpați ecouri existențiale,
doinele izvoarelor vântul le îngână,
soarele risipește cețuri demențiale,
raze iubitoare țin oamenii de mână.

în ie de lumină e îmbrăcată glia,
grâul stă cu macii la trainic taifas
rapsodia bucuriei o cântă ciocârlia
valorile credinței prind aripi și glas.

sub aura lumii epică, solara, genială
îngerii luminii se nasc neîncetat,
oamenii urmează liberi o cale ideală
pe acest pământ, sacru, minunat.

mândre curcubeie dau viselor culoare
se umple viața cu sensuri de valoare.