Cuvântul îmi este logodnic, mă așteaptă în locul unde universul se sfârșește, fără de zgomot
lumina din vis se aliniază cu restul planetelor
ușor, mă desprind în drumul spre soare

timpul se curbează ca o salcie adormind în furtună
în această luciditate aș vrea să-mi petrec restul zilelor
privind
umbrele cum se desfac de trupurile lor

iar eu să
îmi ascund dragostea și apoi să cresc
ca într-o pasăre lichidă în palma unui copil.