îi dăruiesc lumii podoabe de credință,
iubirea, compasiunea, emoții multiforme,
asupra stihiilor am avut biruință,
bucurii răsună pe-a vieții platforme.

și nemurirea este la un pas distanță,
pe marea iubirii printre mândri lotuși
sufletul plămădește corali de speranță,
chiar dacă inima mai suspină totuși.

plutesc în liniște pe valul de smarald,
mă va duce la limanul mult dorit,
deasupra e doar cerul ancestral herald,
înțelept, iertător, măreț, însorit.

mă las învăluită de-al luminii fald,
în palma universului mă simt meteorit.