sopranele în codru fac spectacol zilnic,
să îl facă să uite de traiul silnic,
să uite de suspine și frica de topoare,
să simtă mângâierea razelor de soare.

codrul meu prieten îmbrăcat în verde ,
așteaptă ploaia să îl dezmierde,
iubirea printre ramuri să-i pătrundă,
să emane liniște în fiece secundă.

e mutilat sărmanul codru carpatic,
de buhuri barbare de vântul sălbatic,
dar are credință în nervuri și ramuri,
trăind în armonie cu seculare neamuri.

suportă bietul codru multe sacrificii,
pentru nesfârșite, nebuloase vicii.