O cucuvea cuvântă fiorul nopții,

Un tei își scutură veșmântul,

Un lup își plânge din haită morții

Sub Lună!

Crucea își umbrește mormântul...

Pe cer e așternut covorul cu stele,

Peste câmpie aleargă și vântul

O dată cu treizeci și ceva de iele...

Sub Lună!

Enigmatic zâmbește: Pământul!

Sub Lună...

Cercul licuricilor își țintuie hotarul

În mijlocul lor pe năframa de iarbă;

Așezat cuminte așteptă și altarul

Sub Lună,

Și un preot cu fire albe în barbă...

Mai lin decât zboară condorul

Plutesc vrăji prin Mama Natură

Sub Lună

Preoteasa își ține în brațe odorul

Eliberat recent dintr-o captură.

Tatăl-Preot așteapă-n tăcere

Pe soață: a lui-Preoteasă...

Sub Lună:

Se dezleagă puține mistere

Dar nu mai contează,

Acum îi va aduce copilul acasă!

Treizeci și ceva de iele cântă,

Se bucură de echilibrul dulce

Sub Lună

Și stele este: Mama Cea Sfântă

Venind la altar: Durea să-i culce...

.....................
Copil renăscut din umbre-sfințite

Bântuind treizeci și ceva de zile

Sub Lună:

Ai scăpat din neo-crucile-țintite

Și ruguri inutile: false-fertile...

Sub Lună!

Emilian Oniciuc-08.09.2020

Refăcut: 12.06.2023