Întoarce-Te, Doamne, să-Ți spun ce-a mai fost,
De când Te-am lăsat pentru-o ciorbă de linte
Și-acuma mi-i greu, și pustiu, și fierbinte,
Și-s fără veșminte, și făr-adăpost.

Vin șerpi la picioare să-mi prindă umblarea –
Sunt eu, amăgitul ce stă şi Te-așteaptă
Să-i fii umbră tare pe mâna cea dreaptă,
Să tacă 'nainte-Ți și vântul, și marea.

Întoarce-Te, Doamne, mă-nghite păcatul
Și naște un idol pe orice movilă,
Și luna cea nouă privește cu silă
La lucruri de-ocară ce-mi spurcă Sabatul.

Speranța de Tine s-a dus prea departe;
Mă-ntorc la fereastră, cu ochii spre lume,
Ea-mi cântă de jale, îmi spune și glume,
Dar, Doamne, sunt singur și-aproape de moarte!

Mi-e frig și-ntuneric, mi-s toate deodată,
Întoarce-Te, Doamne, că-s fără de Tată!