dimineața e franjuri
soarele uleios îmi stă pe umărul drept
toate umbrele s-au adunat ca de o-nmormântare
cu batic roz noaptea încă se furișează pe străzi
o cenușăreasă frumoasă
mă gândesc la dragoste
umbrele vin și pleacă la comandă
totul e reflex automat
mă ridic soarele coboară pe șira spinării
am frisoanele unei mângâieri
desigur dimineața devreme încă visez
raze în părul meu desfată singurătatea