La granița dintre bine și rău
după cum zicea Friedrich cel Înțelept
contrazis de naziști, comuniști,
Nietzsche, preocupat de ce o să mai fie,
chiar dincolo de conjuncturi istorice
nebunia înțelepciunii e câștigată arareori,
teoretic ea există, practic nu-i, lipsește,
s-au adunat cei de astăzi — politruci,
dictatori, șefi de bande internaționale,
până și mulți dintre cineaști, scriitori
în goana după aurul subiectelor
cu sau fără nicio rezolvare

Banda puternicilor e adezivă, nepermisivă,
presa nu se mai poate împotrivi nicicum
vreunei conduceri abuzive secrete,
de gașcă bine ascunsă-n palate,
de obicei suprastatală, dictatorial-mafiotă,
o revoltă rămâne în orice stat de astăzi
o mică furtună într-un pahar cu whisky,
votcă, saké, uzo, pălincă,
politica din prezent e băutură amețitoare,
se lăfăie la distracții estivale lumea bună,
Evgheni Prigojin face o demonstrație
paramilitară mimând un puci de nimic

Se bat puterile lumii
furibund în declarații sterile
și pe câte un ciolan de ros în plus,
nu mai are demnitate umană dintre toți nimeni
în toți militarii de carieră curge prin sânge mâlul
înfrângerilor, setea păruielii chiar din nimic,
armele vorbesc, ecologiștii
și politicienii carismatici
nici măcar n-au pășit pe Pământ, sunt increați,
n-a aterizat niciun geniu, nici Nikola Tesla,
dacă tot îi ia fața un impostor, Edison,
nici Al. I. Cuza
n-a fost ales pentru totdeauna
prin adunări ad-hoc,
încă e pârcălab moldovean
de Galați, numără niște vase străine cu grâne,
avioanele civile și militare de pe cerul țării
le crede fantasme
de la lanternele chinezești, România e utopie

Cuza neales pe niciun tron european
mai crede încă în ultimul țar,
îl știe om de cultură, nu afacerist apusean,
îl vede pe țarul tuturor slavilor preocupat
de soarta unor supuși sârbi, bulgari,
macedoneni, muntenegreni, valahi,
cuțovlahi
ai Porții Otomane,
ori de ungurii prigoniți de Imperiul Habsburgic
imperii protejate bine
de Anglia, Franța și Far West din US ale Americii

După eșecul răsunător al țarului
din războiul Crimeei,
Cuza nu mai are altă lumină, încă nici măcar
nu și-a înșelat soția,
Elena e soție de pârcălab,
muntenii sunt munteni,
moldovenii sunt moldoveni,
basarabenii sunt basarabeni sub
cine mai vor ei — fie colonie a Apusului,
fie regiune orientală scăpată de turci
dată unui stăpânitor creștin cultivat,
iar ardelenii cu bănățenii
nici măcar nu s-au inventat, n-au mișcat
în istorie deloc — nemții sunt la conducere
parcă de-un veac și mai mult de șaizeci de ani

Suntem doar mici depuneri pe Glob
din ce a fost tăria înaintașilor noștri,
facem politica foilor
mici sferice verzi,
a comenzii de curechi
degerat de Bruxelles,
ne-mbătăm cu speranța sforarilor,
dăm uitării pe cei prigoniți de noi
în al doilea război mondial,
pe toți foștii apărători ai lumii din stepă,
roata se va întoarce imediat,
o să primim de la Clanul Urii
chiar ceea ce nici prin
cel mai sângeros coșmar
n-am visat