De-aș mai avea o singură clipă de trăit,
Acolo unde m-am născut când am murit,
Dincolo de ceea ce a rămas infinit
Și ar trebui să fie un nesfârșit,
Aș alege să fiu zbor petalei.

Să fiu asemenea celei dintâi întineriri
Înainte de a-i fi îngălbenit din visare
Și de a pluti între ram și pământ
Gol, ca într-o mare meduza.

Să fiu acea înlegănare,
Dansul pietrelor sculptate care
Printre ruine, ca umbre de aripi întinse
Fără a fi cuprinse, desenează uitare.

Și să devin cântul desprins din visare
Ce ar vibra căutând în cuvinte solare
Stele căzătoare și câmpii nesfârșite
Unde zvâcnirea se înfiripă picătură
Cu picătură în stalactite.