Popa (G)Radu din Bucșoaia, domnu` Nelu mai din deal,
domnu` Marius, vorba aia, cel mai cel și ideal
ș-alți haiduci de-aceeași teapă, vorbitori de mare har,
beau poșircă fără apă. Eu, cu ei, fără pahar.

Prin taverna lu` Poetu`, trece-un vis de soare blond
așternându-se, cu-ncetu`, nou apus pe mapamond,
crește din podele iarba și al vieții bune jind,
vinul sfârâie în barba popii Radu povestind:

”Bă, băieți, o știți pe Veta, de din vale de Humor,
merge ea cu bicicleta, face pizza la cuptor,
are-un soț ca și un tată de bătrân și-o cafenea
și-i frumoasă și dotată, că și sfinții ar cam vrea…

Ieri treceam prin parohie, c-o Nălțare, c-un Botez
și-o zări așa mierie de-am simțit că re`nviez.
Rufe multe, colorate, le-nșirase la uscat
și pe față și pe spate, într-un mod de-aplaudat.

- Hei, a Domnului oiță, îi strig eu, de peste drum,
n-ai vrea tu, cu-a ta guriță, să-mi spui clar de ce și cum
faci de-ți flutură în zare chiloței ce dau fiori
așezați, în postul mare, ca drapelu-n trei culori?

Ea, din cele rufe ude îmi răspunde drăgălaș,
- Eu ți-aș spune, da` m-aude vr`un alt bou de pe imaș…
Vino-n casă, părințele și ți-oi zice negreșit
fapte mari ori mărunțele, de mă iei la spovedit.

Am intrat și-am… spovedit-o. Tare multe am aflat,
iar o treabă, negreșit o să vă spui și vouă-ndat`.
Cică-n urbe, între dame și amanți e-un fel de cod
tainic rău, cu pictograme, de-nșelat pe-acel nărod -

soț cu nume, fără vlagă, care stă mai mult plecat
pe când soața lui cea dragă, suflet cald, nevinovat
ar cam vrea, la o adică… știți voi ce și cum. Ar vrea.
Doritori destui, dar cică nu-i semnalul bun, iar ea,

soața fără de prihană, dar cu pofte omenești,
care epicuriană, care cum nici nu gândești,
dacă prostu` ei de-acasă nu-i acas`, rătăcitor,
pune sus, pe sârma groasă, din bikini, tricolor.

Roșu, de la focu-i mare, galben de la fân mieriu
și albastru-nseninare, după… după. Nu târziu,
intră-n casă Sburătoru`, în vârtejul de amor
și-uite-așa crește poporu` și credința-n viitor…”

Râde popa, barba-i lungă parcă-i coadă de cornut.
Râdem toți. Când, Gelu Pungă, ce intrase de-un minut:

- Popo, popo, vorbă deasă! Nu-ș de ce, de-al țării dor(?)
văzui coana-ți preoteasă… punea-n poartă-un tricolor…

* text trimis la Festivalul "Umor la Gura Humorului"/2023