sonata luminii ticluită de soare,
vibrează în mine ca un epic concept,
avântul timid a căpătat culoare,
semn că mă aflu pe drumul cel drept.

muza mea e Lumina, zilnic mă inspiră,
îi simt mângâierile tandre și duioase,
nici un sentiment în minte nu conspiră,
cu norii ce întunecă speranțe pioase.

semințe de gânduri în sol germinează,
să crească iubirea ca lanul de porumb,
ploaia de stele lirismul luminează,
din visuri să dispară coșmaruri de plumb.

e vara schimbărilor și zâna nu permite,
să se înmulțească în câmpuri termite.