agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-11 | [This text should be read in romana] | la început dumnezeu a făcut centrul de primire urgenţe pe vremea aia se chema triaj centrul de primire urgenţe era netocmit şi gol aşa că dumnezeu a adus un medic basarabean apoi a despărţit lumina de întuneric întunericul l-a numit gardă de noapte luminii i-a zis heparină totul se întâmpla cu amănuntul de parcă un soldat îşi curăţa arma băgam capul pe uşă săruʼ mâna se poate asistentele medicale zâmbeau la fel iar a venit cel ales mai demult cineva făcuse o glumă spunea că noi cei din presa scrisă suntem poporul ales pentru că ţinem sabatul priveam cum se umflă cafeaua-n ibric inconştient recitam un pitic atât de mic făcea baie-ntr-un ibric era poezia mea de alungat moartea în timp ce asistentele se schimbau se năşteau dezbateri aprinse una spunea că fără zahăr cafeaua e mai tare eu le demonstram că e doar un mit citam cercetătorii britanici care făcuseră studii despre energia stocată-n glucide deschideam registrul de internări cu pioşenia unui popă care deschide cartea sfântă citeam în fracturi amputări colici renale unul şi-a altoit vecinul cu barda altul a adormit beat în căruţă şi calul a luat-o nălucă (mult timp am crezut că a lua-o nălucă e ca şi cum te-ai da de trei ori peste cap încercând să fii altceva şi sfârşeşti să fii tu însuţi cu un guler cervical drept răsplată) urcam pe secţii de parcă m-aş fi căţărat pe un vrej de fasole care urma să fie prânzul celor internaţi fără rude când deschideam uşa salonului mă trăsnea în moalele capului mirosul de nespălat de parcă ar fi trăsnit în turla unei biserici când fumam eram cel mai lucid îmi dădeam voie să-mi aduc aminte de orele de religie în care învăţasem că în a doua zi dumnezeu a zis să fie o tărie în mijlocul apelor tăria a numit-o dumnezeu cer rânjeam mă întrebam de când n-a mai coborât dumnezeu pe pământ să vadă ce se întâmplă în oameni ar fi ştiut că tăria au numit-o crâşmarii komando după aia cred c-a zis dumnezeu să se adune apele la un loc să se arate uscatul şi uite-aşa a apărut exsangvinarea uneori lucrurile o luau razna infirmierii grăbiţi se ciocneau între ei de parcă s-ar fi ciocnit pahare la o pomenire în tocul uşii se proptea medicul trezit din somn chipul său era un fel de lampion în derivă la sfârşit de an chinezesc întreba scurt ce mi-aţi adus asistentele se-nchinau ca la ieslea din betleem vine acum un precipitat incomplet medicul suduia pe ruseşte apoi îşi punea masca de om important emile spunea fii atent la mine tâmpiții ăştia sunt cei mai răi se bat cu pumnul în piept că vor să moară de fapt nu vor să lase pe alţii în locul lor beau ca nişte porci apoi îşi aduc aminte de cele neterminate se urcă pe unde apucă de parcă-ar conta de la ce înălţime ţi-ai striga neputinţa uite precipitatul ăsta s-a urcat pe reflectorul din gară nemulţumit c-a fost dat afară de la spălătoria auto unde muncea şi-n loc să-i fericească pe terminalii de la oncologie moartea a trebuit s-o facă pe nevasta îngrijorată o singură dată am avut parte de-un precipitat mai de doamne-ajută avea 26 de ani căzuse de pe un siloz cu borhot niciun oscior nu mai rămăsese întreg nevasta însărcinată ajunsese înaintea salvării nu ştia dacă mai trăieşte sau nu din lipsă de personal o infirmieră m-a rugat s-o ajut să ascundă mortul o oră întreagă am stat cu targa în magazia cu detergenţi în timp ce pe holuri nevasta se făcea covrig de durere ca să-mi fie bine şi să trăiesc mult pe pământ m-am făcut complice şi mi-a plăcut am trecut peste când medicul a făcut infarct în sala de operaţie şi în cădere a secţionat aorta unei paciente fără picioare când şefa anesteziei a trimis copilul cu peritonită acasă pentru că mama nu ştia cât costă o respiraţie îmi imaginam că judecata de apoi e un joc în care cineva te întreabă ce ai lua cu tine dacă ai naufragia pe o insulă pustie eu i-aş fi răspuns o pungă cu tutun englezesc şi o biblie din care să rulez foiţe la nesfârşit acum au trecut toate dacă mă întrebi ce mai fac îţi spun că şase zile pe săptămână arunc în aer porţile cerului iar în a şaptea mă odihnesc |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy