Adunând gândurile ca o pisică ce toarce
într-un peisaj în care urcă
iubirea toată
însuflețind meditația să-i crească
sub orice pas o nouă adâncime
pe piscuri eul melancolic al pictorului
privește definiția iubirii
punând fiecare zbatere a naturii ca
un zmeu în vântul ce-l încercuie
cu un cer
făcându-se oglinda privitorului
care vede stelele și norii pictați
cu întâietate
mai ales una din stele
ce-i cunoaște sentimentele
el are un penel din care izvorăște
cântec și visare
dând privitorului ca hrană
veșnicia
în care acesta se oglindește și
spune că o culme e bine