În noapte, tu fântânii te rodește
Din plânset, nu-i izvorul sau nectar
Zac trei fecioare rupte, în pieptar
Iar șerpii copți sunt frânți de Luni, în Pește.

Trompete-s astrologicul pahar
Răstoarnă vinul alb, prin deznădejde;
E satul, torțe, flăcări, sus, pe mejde
Sub dealul surd mi-e, ca un insectar.

Mergând pe gleznă, rochia nu-ți sună,
Dușmancele blândeți, mai din trecut;
De sânu-ți, sânzâiană m-a știut

În liniște, ia-mi calul și te-mbună;
Dar, de iubirea-n pieptu-ți, nu mi-e strună
Tu frânge-mi osul, dacă te-a durut.