hai, stăpâne,-n robia ta
să ne tăvălim prin fânul după-un cosit,
abia depozitat în hambar, sus și pe jos,
hai, suveranule, prin poieni
furtuna azi-noapte turna și clăbuci
de unde și toponimia Clăbucet,
până va sosi un cârd de căprioare, căpriori
să ne miroasă trupurile,
înverziți de-atâta iubit,
să pariem că vom deprinde și de la un cerb
cu glas de taur și gâtlej de la suflători
trecerea vieții pe sub brădet cu făget,
oglindirea sa în râul lin lângă preferata-i
ciută, ce nu-l lasă cu altele, doar să le
facă suratelor sale în ciudă și ea conduce