poate tot așa jucăm și noi din spate statuile
unor mari matematicieni sau pictori, muzicieni
poate tot așa am ajuns să te iubesc

în cea mai bună dintre lumile posibile
unde oamenii mor unul cîte unul
de parcă ar vrea să ne lase singuri
să ne întîlnim să ne rezolvăm problemele

să mă gîndesc la cineva în comă, să-i împrumut pentru
cîteva zile trupul
să mă gîndesc la un mort să-i fur pentru o clipă
zîmbetul și durerea

să fiu sinatra cîteva secunde chiar și filmat din spate iar tu
să mă priuvești
să-ți dai cu apă peste față
cînd simți că te înțeapă în piept

să plouă să fie inundații, pandemie
apele să scoată morții din morminte doar tu
să mă privești din spate și să vrei să-mi vezi ochii
orbiți fără tine

în cea mai frumoasă dintre lumile posibile