tu, umbră,

tu, floare putrezită a trupului

tu, șarpe veninos

ce se târăște pe pietre

tu, înger fără nimic îngeresc

tu, cerber la poarta

dintre raiul viselor și iadul realității

tu, ancoră-nfiptă

între valuri mari de pământ

tu, oglindă obscură

ce-mi pândește cu lăcomie privirea

tu, pânză de păianjen

în care mi se zbate

fără zgomot, fără suspine

ultima lacrimă

azi, vreau să renasc

din ruina trecutului

azi vreau să țâșnesc ca o magmă

din gura tăcerilor mele

azi vreau să mă-nalț ca un poem

bătând din aripile neobosite

ale cuvintelor

tu, umbră

nu încerca să mă oprești!

ție îți las durerile

cele mai vii

ție îți las agonia

ție îți las groapa în care să-ți lingi

rănile pierderii mele!

o stea mă așteaptă

un trandafir de lumină

fără spini de întuneric...