Ar fi mai ușor dacă ar exista un portal
care să te treacă prin deșertul de carne
într-o lume așa zis (cel puțin din cărți) mai bună?

Sau poate asta este viața: un lung proces în care
faptul că te simți pierdut prin instituția prăfuită a autoînvinuirii
te îmbracă
de ce să nu recunoaștem
într-o plăcere incomensurabilă. Un proces în care
te lovești cu palma de altă palmă căutând tăcut cu privirea
avocatul apărării

Îți vei aminti așa la interogatoriu: onorată instanță
parcă stăteam la o fereastră a unei nave spațiale
șii priveam incomensurabilul ticsit cu beznă
șii eram speriat că voi întoarce spatele șii voi trage perdeaua peste palmele atingându-se
tocmai când big bang-ul (declarați.e)