pe pereții inimii mele
am fotografii
îngălbenite de vreme
într-una e tata zâmbind
alta o arată pe mama
în uniformă școlară
cu funde în păr
aceeași grație pașnică
în timpul de altădată
doar oamenii toți
au devenit înceți
încât îmi spun
că vreau să rămân cu ei
când poezia va cuprinde
și mâinile cu care povestim,
când nu se întâmplă nimic
în clipele grăbite
să se distreze
într-un montagne russe
la capătul zărilor îndepărtate