o nouă zi în care venele mele

ca niște crengi

zgârie, cu freamătul lor, întunericul

iar inima mea

ca un cal pursânge închis

în grajdul amintirilor

lovește în podea cu copitele

în căutarea răspunsului

o, tu, singurătate cerșind

la răspântia viselor

o mângâiere

o, tu, roi de dorințe bezmetice

căutând o floare pe care

să se așeze

o, tu, zâmbet amar

chinuindu-te să construiești

un pod peste lacrimi

o, tu, poem

înflorind ca un nufăr

în mlaștina cărnii

pe tine cine

te citește?

o nouă zi

în care sentimentul din mine

face curte iluziei