De cazi când mă înalţ în foi a zice
Eşti ploaia peste aburu-mi din piatră...
Din nicăieri de niciodată latră
Genunea se deschide-n cruci sub bice...

Tu către a nu-mbătrâni în vatră
Mărită-te cu ochii mei, să-ţi strice
Singurătatea ta-n frumos de pice,
Aşa lumină-n umbra idolatră...

Pe cât de linişti raza să-ţi coboare
Oglinda să-mi ridice la pătrat
Pe unde îmi vor fi cuvinte oare...

Pământ de moarte proaspăt de arat,
La tine nor în cerul care doare,
Din amândoi la Dumnezeu la sfat...