Când te lovește aerul trebuie să-l primești
Deschizându-te pentru a-l arunca înapoi
Cu aceiași intensitate din care vine
Spre a-și rămâne în interior.

Mișcarea trebuie să îl adâncească
Cum fluturele în aripi apasă
În cer spre a se înălța
Și astfel în înflorire
Să devină culoare.

Este dansul alcătuit din eliberare
Și lovire în bumb unde trăirea
Prin re-închistare preface.

Nimic nu mai urmează acestei zbateri
Care naște spectatori învăluriți
Între pașii ei elicoidali!