Din zori vampir, mă urc pe-un
acoperiș de stuf,
sorb primele șiroaie de rouă,
sânge diurn

Toată noaptea
a fost primitoare
unei trupe de rockeri și rockerițe
mai inspirate, acum toți stafii,
la Sfântu Gheorghe-sat ei își beau
primele cafele la nisip, pe la ora 13,
mahmureală cu agonie, viață de viață,
goană mare pe tobe, talgere, și pe ploaie
au consumat cu toții mult alcool,
nu s-a terminat vacanța, cântă, se iubesc,
a ieșit Vampiriada din ei, i-a unit strâns,
s-au făcut perechi oameni-vampiri, între ei

Artista este persoana visătoare, din grup
ce suferă până la disperare, cântă rebel,
celălalt, care-o doare, dependent de ea
e un profitor ce-așteaptă noaptea în Deltă
noile roiuri de țânțari africani, asiatici,
grindurile, cel mai fin nisip al Mării Negre
se țin lanț 30 de km către nord,
spre Sulina, ca o fâșie tot mai subțire

Intru în mare să mă curăț de sângele liric
scos până spre orizont de soarele răsărit
în două ore deja crunt, nemilos și frumos,
țărmurile dunărene chiar nu se mai închid,
au ape uriașe dulci în coit lung cu valurile
venite din largul mării, se-amestecă ,
se pierd în insula exotică, limbă
a lui Neptun Sahalin