Ne luptăm cu morile de vânt, prietenă poetă,
atâta marasm în lumea literară neoromanizată
manolesciană - înnămolită bine, din ștaf,
îndeosebi de când Liviu Ioan Stoiciu
a lăsat protestul său radical*, împreună
cu Daniel Cristea-Enache, uns imediat
într-un post, ca reprezentant USR în afară,
încât o critică literară
cu adevărat responsabilă
nu prea se mai citește
în România literară a ultimelor decenii,
orice afacerist cu imoralitatea în versuri
dezlânate ca vata pe băț bate obrazul
oricărui poet cumsecade cu verdictul fals
"manelizare" a limbajului poetic, deși
nu aduce niciun exemplu dintr-un text atacat

Există poeți cu tupeu pretinși masculi alfa,
tu îi știi deja, au un fel de-a se crede
siguri pe ei oricât ar jigni, umilí, totuși
se victimizează, pun capcane obscen deschise

Bea-ți cafeaua neagră amară, fumează ori
lasă-te astăzi de-un viciu, de cel literar
nu te lăsa niciodată, citește
și scrie cât mai oroginal,
dacă vrei protestatar,
dragă poetă, să nu te lași, să continui,
chiar dacă trepădușii te jignesc pe degeaba

Păcat că nu intervin să-ți ia apărarea
decât una-două colege de grup/ site literar,
solidaritatea, suroritatea agonală
ar trebui să funcționeze, misoginismului,
instigării printr-o critică pernicioasă
toate artistele ar putea să le răspundă ferm
"Așa nu, duceți-vă naibii cu lătratul sordid
de javre manolesciene-negriciene, canonul
literaturii mileniului trei nu-i cel impus,
se face-n contradicție cu mofturile
Unu-unii"

Poezia poetelor românce adevărate va da
în curând mare lovitură imposturii criticii
pe veresie de doi bani, Claudiu Komartin,
Medeea Iancu, Ileana Negrea, toți neaveniții
ce nu fac cinste în veac scrisului nostru
vor fi deconspirați ca mari tembeli,
radicali liberi ai pervertirii gustului
realmente estetic, grohăitul fals
despre "manelizare, manelizare" și
"literatura s-a prostituat"
o să se mai audă în apărarea detractorilor
tot mai slab, ca un guițat de godaci

Așa că fii curajoasă, scrie, colegă scumpă,
fiică a Agoniei / Poeziei.ro, scrie cum
știi mai bine, scrie și postează neîncetat,
la butoane sunt și editori bravi, încercați,
ei nu vor polemică, nu se lasă văzuți mult,
steluțarii încep să priceapă jocurile unora,
valoarea textelor în care esteticul primează
și nu nonvalorile, excentricitatea, marasmul
va ieși la sfârșit, ori din clipa postării
ca uleiul deasupra apei, a plecat
grație intervenției criticului Bogdan Geană
Rudy-Ludy, cel mai misogin, cel mai agresiv
tip odrăslit de centurii, ale, cohorte
nikkimanolesciene, totul e să mergem înainte
și să nu mai fim nostalgici după alte echipe
cu pariuri de clică, pretins liberschimbiste
sau după trupele de șoc elitist-tupeiste

__________

Vezi "Cartea amăgirii" (2006) de Liviu Ioan Stoiciu, toate învinuirile aduse trepădușilor suspuși ai Uniunii Scriitorilor din centrul bucureștean și de la filialele din țară, acuzații clare, documentate, că în literatura de după 1990 s-a produs un jaf al lupilor tineri pretinși mari "postmoderniști", secondați de ciracii lor, din generații (promoții literare) mai recente, cunduși cu mână fermă de eminența cenușie, marele guru Nicolae Manolescu, de mâna sa dreaptă Eugen Negrici, precum și de locotenentul Constantin Abăluță (criticul literar, nu poetul, autorul antologiei lirice arbitrar întocmite in 1998-1999, ca să fie acuzați Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu și majoritatea șaizeciștilor-șaptezeciștilor că ar fi scris o literatură enocomiastică, de curte ceaușistă). De fapt impostorii pretinși "critici și exegeți" de nou val s-au încadrat perfect în tabăra masculilor alfa a lui Nicolae Manolescu, ori cum se spune în "Postmodernismul românesc", a "poeților hard" ieșiți la înaintare, doritori și de recunoaștere internațională, deseori în mod nemeritat. Căci "poeții soft" stau liniștiți în singurătate, neurmărind să iasă în fața altora, ca păduchii doritori de întâietate.