Stai cu limba afară, ca un câine, îți răcești pielea,
Numai ea pășește de parcă picioarele-i sunt aripi,
aerul se dă la o parte,
zâmbește,

La Paris toți oamenii sunt palizi, duși cu privirea
-n zare,
doar ea are fața rotundă ca un măr,

Rotundă ca un măr, pleacă de parcă se-ntoarce
iar soarele-i pișcă obrajii,


Interesată de alterarea luminii,
mă uit prin crăpătură, stă aplecată,
îi aud vocea: sisisi, ouiouioui, sisisi
jolly, jolly,

ca o dansatoare întinde mâna de parcă mângâie razele,
pune ceașca pe noptieră (grija față de cineva te face nu știu cum moale și blând, cald
ca o blană de pisică )
m-ascund după ușă, pe pirostrii, închid ochii ca un orb,
nimic nu se prăbușește

totul plutește