Mare este forța grijii Tale, Doamne,
ai trecut din cruce prin calvar și astăzi,
vin duium vrăjmașii, bat în porți la case,
nu le vom deschide, la-nceput de toamne

Dintr-o moarte cruntă ca a Ta, Iisuse,
n-o să-Ți deplângi Maica, că-i obștescul cântec,
să nu uite, ea, Fecioară,-n stare fuse
tighelit boboc primească-Te în pântec

Lumea iar începe cu întâi răpciune,
cursul vieții-i apa de izvor la vale,
prin tenebre-n piatră mai găsește-o cale,
scapă treaz, nu este întrerupt niciunde,
numai dacă-ncurcă firul din vatale —
doarme-n albii, dând să se afunde-n unde