E toamnă iar și ruginim
Cu voluptate,
Ne face ploaia să dorim
Intimitate.

Culori neutre peste tot,
De simplitate,
Norii și vântul se socot
Normalitate.

Cad peste noi melancolii
Infinitate,
Uitate amintiri sunt vii
Și dezgropate.

Berzele pleacă dar promit
Fidelitate,
Se-ntorc la anul negreșit
Absolut toate.

Un cuplu sub castan împarte
Sexualitate,
De puști aleile-s deșarte,
Pustietate.

Poetu-i cântă un prohod
Naturii moarte,
Soarele șchioapătă, schilod
Și nu mai poate.

Borcane pline mai ales
Cu bunătate,
Sufletul toamnei la cules
Pe săturate.

Se duc iar stoluri înspre sud
ÃŽnfrigurate,
Cerul e gri, pământul ud
E toamnă, poate...