de zbor mi-a fost întotdeauna teamă
poate de-aceea visele-mi sunt pline
de păsări avioane libelule
și-n vise îmi trăiesc o altă viață
în jurul meu se ’nvârte-o lume nouă
la fel de gravă însă mult mai bună
(dar asta-i altă temă de gândire)
și-aceste nesfârșite ecuații
în care eu sunt X necunoscutul
mă lasă pe un prag al îndoielii
pe care nu-l pot trece niciodată
în viața asta. de aceea visul
cu zborurile mele absolute
m-așează între alfa și omega
ca pe o jertfă îndelung promisă