cu aur pe frunze toamna brodează
şi-n inimi adună iubirea cu spor
spre sud grăbesc stoluri de păsări în zbor
pe dealuri vara din piept sângerează

un gând sângerează şi el călător
pe apele fără valuri şi pază
doar Caron în barcă solfegiază
arpegii din suflete trase-n fuior

urc mână-n mână cu Ova pe scară
atent să nu calc din greşeală în gol
nu ştiu de-i în mine ori în afară

menitu-mi trup pe marele rostogol
m-aş mulţumi s-ajung bunăoară
cal fără de frâu ori un cocor din stol