În lumea asta-n care eu nu mă regăsesc
Și-n care pentru mine simt că nu-i loc sub soare,
Când noaptea-i labirintul prin care rătăcesc,
Voi luminați-mi pașii, voi pale felinare.

În bezna-n care lumea voit s-a afundat,
În care beizadele ucid la drumul mare,
În care empatia e-un viciu alungat,
Voi luminați-mi pașii, voi pale felinare.

În lumea-n care-aleșii permit adeseori
Să fie șefă Moartea în sute de spitale,
Iar bunul simț contează doar dacă îl ignori,
Voi luminați-mi pașii, voi pale felinare.

Demult pierdui nădejdea c-ar mai putea urma
Ceva schimbat în bine, sau barem o-încercare!
Rămân, pentru vecie, captiv în noaptea grea,
Voi luminați-mi pașii, voi pale felinare.

Cum e posibil oare să fim atât de proști,
Căci dintre-un rău și-un altul votăm pe cel mai mare?
Iar cum de actualii sunt tot aceiași foști,
E un răspuns, prieteni, nu e o întrebare!

Ce-aș mai opri planeta, la prima să cobor
Pe Jupiter, pe Marte, pe Venus, pe oricare
Când până chiar și noapte, e tot din vina lor
Voi luminați-mi pașii, voi pale felinare!