Din noapte liniÅŸti de-ntuneric suie,
De sub genunchi îmi urcă-n taine rugă
Şi ochiul minţii îl deschid pe fugă
Şi este drum de clipă la statuie.

Rotit mister e-n umbrei centrifugă
La gust enigma-n gând e amăruie
Zidind în frunză toamna flăcăruie
Ce rece despre moarte tot îndrugă.

Veghez cu văzul stelei lumânare
Lumina ei în mine o aud
Şi gura nici de şoaptă ban nu are.

Minciuna stinsă-n adevărul crud
Tot caută de Luntre-n buzunare
Dezbrac tăceri şi-aceleaşi vorbe-s nud.