cu calmă delicatețe
am scos din joben un cuvânt
din public se auzi
un sunet de uimire
am mai scos un cuvânt
și publicul începu să aplaude
apoi am scos tot poemul
care își luă zborul
ca un porumbel
pentru a le dărui tuturor
pacea, frumusețea și bucuria
publicul se ridică în picioare
aruncând pe scenă
cu comentarii mai frumoase decât florile

doar un spectator mai sceptic din fire
privea către joben
întrebându-se care e șmecheria
ba chiar, după terminarea aplauzelor
îndrăzni să mă întrebe:

cum poate ieși ditamai poemul
din jobenul dumitale?
că doar este gol, toată lumea
a văzut asta!

iar eu i-am răspuns:
de la distanță pare gol
dar dacă te apropii suficient de mult
vei vedea și ceea ce nu se vede

atâta și atâta durere
adâncă și întunecată
și doar un singur martor
care zâmbește
doar zâmbește