Nu mă gândeam să-ţi vestesc despre toamnă,
Copacii din mine- mi sunt prizonieri
Frunzele toate se luptă-ntr-o dramă
Multicoloră, cum au fost ieri,

Sângele meu de pe-acum e amurg,
Vino şi cântă-mi prohodul din urmă
Că-mi face semne un demiurg
Să ajung turma lumii din urmă

Toamna de-acum şi pe mine m-aşteaptă
La capătul ploii pândeşte şi-un dric
Vreau să se-nchidă în mine o poartă
Cu lacăt de fier şi cu lanţuri de zinc

Nici nu ţi-aş fi spus că plouă afară,
Să nu te sperii de drumul comun,
Doar vreau să te am ca-ntâia oară
Şi-apoi să dau foc la oraşul nebun !