ascult cântecul pământului după furtună
văd cum înfrunzesc universuri
pretutindeni ies din jobenul omenirii mistere
nu am ochi avizat legal
în conformitate cu cerințe stringente
de potentații planetei
doar om sunt cu nove tatuate pe oase

din spatele pleoapei norii ascund
sau prind în retină noul sistem planetar
alte stele sunt borne în rețeaua inimii rătăcitoare
iau perimetrul lașității și nu-mi vine să cred
câți eroi sună pe dinăuntru a tablă gofrată
stuchesc în sân să nu m-atingă cumva
mulțimea hipnotizată

caut noi căi de-a părăsi coconul
vâscos și dulceag
în care ne vâră forțat un Procust multiplicat excesiv
ciobesc stele căzătoare și mă transform într-un urlet de prunc
aprind și sting candele la căpătâiul adormiților
bat morse într-un cod al credinței ocultat
nevirusat de arginți și trădări
trimit S.O.S. – uri să primim armura curajului
cu suflet curat

lagunele gem de fantome
peștii de pe masă devin otravă în mâna ce-i vinde
și pâinea înnoadă intestinele cerului când nu-i
dospită-n iubire și coaptă-n iertare

trag fără milă gloanțe de carne printre spectre
rafale de vieți ciuruie spațiul
binecuvântat este suflul care-l străbate în fulger
spre vid va duce ego-ul și ura de semeni
pustiul nu umple cu duhu-i clepsidra
umbra mi-e pelerină de ploaia acidă cu oameni
iar inima arc de lumină

în joben se coace misterul ce va citi înălțarea