cât timp ești în viață, uneori te bucuri, alteori ritmul durerii îți îmbrățișează respirația și vine peste tine o teamă teribilă ca nu cumva tot ceea ce ai atins va ajunge să ți se cuvină cu adevărat
cum nici măcar pământul ce ne crește sub unghii
nu s-ar putea împotrivi întoarcerii în pământ sau dragostea înapoi în plămânii îngerilor.

Cine a inventat sentimentele a săvârșit un păcat de moarte căci păcatul e unul și același cu iubirea ce nu o poți desface pe bucăți ori s-o dai mai departe măcar
ca un filament ce îmbracă cadavrele zeilor

ești la fel de neputincios când iubești precum ai fi în fața unui dezastru cosmic
când stelele mor și ochii tăi stelari nu pot vedea sfârșitul nici dacă și-ar dori să absoarbă pe deplin conștient ultimele secunde

(fiecare inimă este un gift box și dacă vrei să te bucuri la infinit ai face bine să nu o deschizi chiar dacă mori de curiozitate).