Eram adesea amărâtă și nu știam ce să mai fac.
Dar l-am simțit pe Mântuitorul cum stă și mă privește-n prag
A Sa Măicuță Îl ținea strâns la piept
Nu voia să se despartă de Fiul Său
Dar eu ce făceam privind?
Îl respingeam atât de tare
Când voia să locuiască în al meu suflet nevrednic.
Îl pierdeam pe zi ce trece, respingând a Sa jertfă
Ce a îndurat-o pentru al meu suflu, pentru ca inima mea să poată bate astăzi
Ce făceam? Cum să mă ierte?
De ce te răstigneam Iisuse? De ce te băteam cu pietre?
De ce nu m-am apropiat de Tine să te iau și eu în brațele mele neputincioase?
De ce tânjeam după liniște când Tu...stăteai în pragul casei sufletului meu
Dar eu închideam ușa crezând că vei bate neîncetat într-un suflet ce te respingea în fiecare clipă cu mulțime de păcate?
...iartă-mă, m-am întors, primește-mă și nu pleca, nu te întrista Iisuse, voi urca în fiecare an cu Tine, cu ochii la Cer, pe muntele Golgota