Te-ndrepţi spre frig, dar frigul vine-ncoace,
Trăgând sub el perdele lungi de ploi
Şi între noi un clopot loc îşi face,
Nedându-ne trăirile napoi

E prea târziu ca să mai pleci de-acum,
Când au murit cumva în şoaptă merii,
Şi plopi se desfrunziră lângă drum
În bruma dimineţii şi a serii

Åžtiu iarna care vine pe de rost,
Va ninge cosmic şi tăcut afară,
Vei căuta în gândul meu un adăpost
Şi-un astru va cădea a doua oară,

Nu vezi ? Te-ndrepţi, iubita mea spre Nord,
Tocmai acum când este frig afară,
Unde te duci ? Te pierzi în vreun fiord,
Când vrei să prinzi în mâini Steaua Polară !