din foc de azur își țese luna trena
și varsă în noapte stropii de argint,
nu știe ce-i dorul, ce este migrena,
aștept nerăbdătoare al ei alint.

mi-e dor de o noapte nesfârșită,
în brațele bărbatului iubit,
să simt că inima mi-e liniștită,
iubind cu patimă, iubind la infinit.

acum e noapte tristă și adâncă,
amintiri frumoase în memorie caut,
nimeni nu mă știe nefericită încă,
în inima mea suspină un flaut.

iubite mesaje pe lună ți-am scris,
să-ți spună ea că te aștept în vis.