Lanț de dealuri veștejite
Stau de veghe întristării,
Văpăi roșii, pe morminte,
Freamătă în umbra serii.
Glasuri stinse, tremurânde
Prind spre ceruri să apuce,
Doruri reci și inimi frânte
Lângă fiecare cruce...

Câte visuri, câte gânduri
Oare câte așteptări
Zac pe veci în aste rânduri
De-adormiri și de uitări?