Te-am atins, dar doar cu privirea
Cântând ți-am întâlnit sclipirea,
Şi mi-ai spus de atâtea ori,
Că tu plângi de atâtea nopți.

Carnavalul din ploaia limpede
M-a trezit să merg mai greu
Spre o decizie adesea urlătoare,
Într-un gând ce-i doar al meu.

Nu caut să te găsesc prin stelele necurate, nestinse de copacii care se-nclină să cadă pe mine.
Dar să sții că şi copacii morți au rolul lor în sine.

Spre un curent de vânt m-am îndreptat
şi-am căutat acea fabulă dintr-un sac
Care-mi va suna ca un tunet
Prin grăirea unui înger.

Afară plouă.Înăuntru e cald.
Hai pe la mine, să-ți mai cânt un ritm buimac.


Dacă ar fi să plec acum, spre un hotar condamnat dar pur, eu aleg să stau cu tine
Să fiu doar eu şi tu cu mine.