Să te grijești de cele pe care nu le cunoști
Este cea mai mare dintre cele mai nesfârșite
Și cea mai adâncă dintre cele mai întinse
Orizontalizări cu care te poți înconjura.

Pentru că trebuie să te apleci smerit
Ca un împărat înaintea tuturor
După ce a fost înscăunat.

Un trup mort așezat în sicriu
Cu nădejdea în înviere a celor
Care îl prohodesc și îl îngroapă.

Un fir de iarbă în câmpul verde peste care
Lumina primăverii se varsă cu aceiași
Dăruire intensă de pretutindeni.