Sevraj e bezna-n viciu de lumină
În noaptea care norul ceru-astupă
Deasupra-n foi e-a lumânării lupă
Ca litera semeaţă să devină.

Şi pe hârtii Divin din El să rupă
Pe când la geam de gheaţă e grădină
Aud o rază-n mine cum suspină
Lichefiată prăbuşind-o-n cupă.

Şi beau licoarea asta-n văz gălbuie
Lăuntrului cu vis să mi-o întorc
Să spele rugăciunea care suie.

Mănânc tiptil ciosvârta cea de porc,
Secunda duce hrană la statuie,
Motanii iernii fir de basme torc.