Visez copiii copiilor mei cum vor intra
În pivnița de sub casa pe care am construit-o
Pentru a mânca din borcane dulceață
De mere, pere, gutui și pruni
Rodite pe ramuri eterne.

Și îmi imaginez cum vor gusta,
Din lumea aroma pe care am ales-o
Îmi poartă forma și umbra, adâncul
Și înaltul din care ceea ce am strâns
Este pentru ei ceea ce încă nu am ars.

Cu ochii închiși, așteptând să adorm,
Ca un diavol care a alergat o viață întreagă
Să sfărâme temple, biserici, sinagogi și altare,
Îmi închipui că ce am zidit acum este un zid enorm
Peste marginea lumii întins, lipsit de hotare.

Doar că lumea în care trăiesc mă înfășoară,
Ca pe un culegător de fructe care nu poate uita
Cu gust de fructe care nu pot fi interzise
Ce le culege ca pe acele vise promise
Din livada ce cândva o va cultiva.