Degeaba se învârte pământul într-un sens
Și uneori sunt anotimpuri care o iau razna
Când tot ce pun acum în acest vers
Nu va ajunge sa privească luna noaptea.

Când noaptea se topește și ziua se repetă
Ca într-un carusel cu umbre și lumini
Degeaba scrisul cade pe foaia cea albită
Căci cei care citesc sunt orbi și sunt doar mimi.

Și tot ce scriu acuma e destinat uitării
În prag de sărbătoare când iarna e aici
Trăiri care îngheață, speranțe înfrigurate
Și frigul care trece prin mine ca un brici.